Aparatul Președintelui Republicii Moldova a desfășurat recent o procedură de achiziție a serviciilor de transport aerian de pasageri (bilete avia). Deși Legea 131/15 privind achizițiile publice prevede la Articolul 55, alin. (6) că „În cazul procedurii de cerere a ofertelor de preţuri, termenul de depunere a ofertelor va fi de cel puţin 7 zile pentru bunuri şi de 12 zile pentru lucrări şi servicii de la data publicării sau transmiterii anunțului/invitaţiei de participare”, observăm că procedura a avut loc pe parcursul a 4 (!) zile. Mai mult decât atât, perioada de depunere a ofertelor a fost în weekend: 17.11.18 08:00 – 19.11.18 08:00.
Deși în invitația de participare, autoritatea contractantă a stipulat prețul estimativ pentru fiecare poziție (valoare achiziției fără TVA fiind 360.000 MDL), câștigătorul licitației a indicat în oferta sa financiară doar suma totală (286.000 MDL). De asemenea, acesta nu a dorit să participe nici la licitația electronică pentru această procedură, păstrându-și prețul ofertei stabilit inițial (e dreptul său, însă, în acest caz, oferta sa inițială trebuia să fie completă). Ne întrebăm, în acest context, cum a calculat agentul economic câștigător prețul total al ofertei sale, care bilete vor fi mai scumpe și care vor fi mai ieftine și de ce nu a dorit să indice prețul pentru fiecare poziție în oferta financiară?
Autoritatea contractantă menționează la fiecare poziție că „Ruta este orientativă. Beneficiarul neobligându-se să o achiziționeze”. Și-atunci, în cazul în care AC va procura doar o parte din serviciile solicitate, prețul propus de ofertantul câștigător pentru unele bilete va fi mai mare sau mai mic decât cel care a fost propus de concurentul său?
Acest material este realizat în cadrul proiectului ”Using New Media for Civic Engagement and Transparent Elections”, implementat de Transitions Online, în parteneriat cu AGER, din fondurile NED, ale Ministerului Ceh de Externe și Open Society Foundation.