Conform definiției Comisiei Europene[1], achizițiile publice ecologice (cunoscute și ca verzi, durabile) reprezintă procurarea bunurilor, serviciilor și lucrărilor cu un impact redus asupra mediului pe tot parcursul ciclului lor de viață, în comparație cu bunurile, serviciile și lucrările cu aceeași funcție primară, care de obicei sunt achiziționate de către autoritățile publice.
Actualmente, în vederea racordării la standardele europene în domeniu, dar și ținând cont de schimbările globale climatice, efectuarea achizițiilor publice durabile a ajuns un deziderat care devine tot mai stringent prin prisma factorilor enumerați.
Deja este evident că o politică de mediu responsabilă și conștientă nu doar contribuie la protejarea resurselor existente și la prelungirea duratei lor de viață, dar și reduce efectul negativ al activității umane asupra mediului înconjurător.
Fiecare produs sau serviciu cumpărat are impact asupra mediului pe parcursul întregului său ciclu de viaţă, de la extracţia materiilor prime, fabricarea produsului şi până la folosirea, eliminarea şi/sau reciclarea lui. Achiziţiile publice ecologice pot contribui la diminuarea acestor impacturi, beneficiile fiind simţite atît la nivel local cît şi la nivel global[2].
Stereotipuri despre produsele și serviciile ecologice
În prezent, există prejudecata, larg răspândită în societate, conform căreia, produsele, serviciile şi lucrările ecologice sunt mai scumpe decât cele neecologice[3]. Această poziție, însă nu este una exhaustivă, pentru că nu cuprinde întregul ciclu de viaţă al produsului. Astfel, la analiza unui anumit produs trebuie luate în calcul:
costurile inițiale de achiziţie (livrare, instalare, punere în funcţiune etc.);costurile de funcţionare (inclusive, consum de energie, piese de schimb etc.);costurile de întreținere și/sau revizie;costul de la sfîrşitul ciclului de viaţă (scoaterea din uz şi eliminarea/reciclarea)[4].
Dacă ne ghidăm după principiul prețului mai mic, este posibil să concluzionăm că serviciile, produsele sau lucrările durabile/ecologice sunt mai costisitoare, respectiv nu ar fi eligibile din punctul de vedere al autorităților contractante care, precum știm, se conduc cel mai des în alegerile lor după criteriul celui mai mic preț. Însă dacă luăm în calcul toate cheltuielile până la sfârşitul ciclului de viaţă se poate întâmpla ca un produs/serviciu durabil/ecologic să devină mai ieftin, iar impactul acestuia asupra mediului să fie mai mic sau chiar egal cu zero.
Astfel, concluzionăm că achizițiile publice durabile/ecologice duc mai curând la utilizarea rațională/economisirea de bani publici şi de resurse. Tocmai din acest considerent este importantă luarea în calcul a raportului dintre preț și calitate, nu doar cel mai mic preț cum se face în practica obișnuită. Respectiv, costul cel mai scăzut se va determina din considerente de rentabilitate, utilizînd factori precum calcularea costurilor pe ciclul de viață[5].
Legislația care reglementează procedurile de achiziții durabile este incompletă
În prezent, cadrul legislativ și normativ din domeniul achizițiilor publice asigură posibilitatea autorităților contractante de a include criterii de durabilitate la toate etapele procedurii de achiziție publică, inclusiv în clauzele contractului de achiziție. În acest sens, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Legea privind achizițiile publice nr. 131 din 03.07.2015, precum și un șir de acte normative sub formă de regulamente, care vin în ajutorul autorităților contractante pentru o mai bună desfășurare a procedurilor de achiziție publică. Actele normative secundare, precum și Documentațiile – standard pot fi accesate pe site-ul oficial al Agenției Achiziții Publice (www.tender.gov.md), la fel și Ghidul privind Achizițiile Publice durabile elaborat de AAP.
Agenția Achiziţii Publice este autoritatea de specialitate din subordinea Ministerului Finanțelor, care are ca rol fundamental formularea, la nivel de concepţie şi implementarea politicii în domeniul achiziţiilor publice, inclusiv în ceea ce ține de achizițiile ecologice/durabile. Implementarea achizițiilor ecologice/durabile reprezintă o acțiune stabilită expres în Planul de acțiuni al Agenției, ceea ce denotă interesul instituțiilor statului pentru acest subiect[6].
Însă realizarea practică a procedurilor de achiziții, ținând cont de aspectul de durabilitate, rămâne a fi incompletă din mai multe motive:
lipsa unor ghiduri clare și actualizate[7];lipsa de interes a agenților economici de a vinde produse sau de a presta servicii ecologice, care ar avea eticheta/marca durabilității pentru că și aici există o serie de impedimente: sunt necesare certificate care să justifice această etichetă, iar pe de altă parte cererea pe piață nu este prea mare – costul final al acestor produse eco pentru producător/vânzător fiind uneori prea ridicat;lipsa generală de educație ecologică în rândurile populației, care este obișnuită să pună accent pe preț, deseori în detrimentul calității;lipsa unei conștiințe ecologice dezvoltate;nivelul de sărăcie;lipsa aplicabilității bunelor practici;lipsa unui mecanism de evaluarea a implementării compenenței de durabilitate;lipsa unui mecanism de monitorizare cu indicatori calitativi și cantitativi[8];
Probabil că și aici, la fel ca în alte domenii, este nevoie de promovarea principiilor de durabilitate, prin realizarea campaniilor de informare constante, nu sporadice, cu accent pe utilitatea achizițiilor publice durabile, avantajele lor pentru mediul înconjurător, societate în general, stringența aplicabilității acestora. Poate ar fi binevenit un plan strategic la nivel de țară – cu instrumente de responsabilizare socială, dar în paralel cu crearea unor condiții care ar încuraja și producătorii/ prestatorii să producă mărfuri/presteze servicii ecologice[9]. O planificare de ansamblu, care ar include toți actorii-cheie ai acestui proces și care ar lua în calcul interesele și beneficiile atît pentru autoritățile contractante, cît și pentru agenții economici prestatori de produse/servicii rămîne a fi o soluție optimă pentru a soluționa această problemă care momentan este abordată fragmentar și incomplet.
Acest articol este un produs al proiectului „Sporirea transparenței și eficienței achizițiilor publice realizate de MEC”, desfășurat de AO „Părinți Solidari”, în calitate de beneficiar de sub-grant a proiectului „Consolidarea integrității în achizițiile publice”. Proiectul este implementat de către Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, în colaborare cu Fondul de Parteneriat pentru Transparență (SUA). Proiectul urmărește susținerea reformelor în domeniul achizițiilor publice în Moldova, care vor spori transparența și corectitudinea achizițiilor publice prin abilitarea cetățenilor de a responsabiliza instituțiile relevante.
Opiniile exprimate și responsabilitatea pentru conținutul acestui produs aparțin autorilor articolului și nu reflectă neapărat opinia IDIS „Viitorul” și a donatorului.
[1] https://ec.europa.eu/environment/gpp/versus_en.htm
[2] chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://tender.gov.md/sites/default/files/document/attachments/md_guide_to_spp_ro_final_28feb2018_0.pdf
[3] chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://tender.gov.md/sites/default/files/document/attachments/md_guide_to_spp_ro_final_28feb2018_0.pdf
[4] http://viitorul.org/files/library/Conceptul%20de%20durabilitate%20in%20legea%20achizitiilor.pdf
[5] http://viitorul.org/files/library/Conceptul%20de%20durabilitate%20in%20legea%20achizitiilor.pdf
[6] chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://tender.gov.md/sites/default/files/document/attachments/md_guide_to_spp_ro_final_28feb2018_0.pdf
[7] http://viitorul.org/files/library/Conceptul%20de%20durabilitate%20in%20legea%20achizitiilor.pdf
[8] http://viitorul.org/files/library/Conceptul%20de%20durabilitate%20in%20legea%20achizitiilor.pdf
The post Între avantaje și realități: de ce achizițiile publice în R. Moldova rareori nu sunt durabile/ecologice ? first appeared on Părinți Solidari – Asociație Obștească.
Sursa: Părinți Solidari – Asociație Obștească | Read More