Autor: Valeriu Ciorbă
După 2,5 ani de raportare obligatorie a achizițiilor de valoare mică, sistemul arată o criză profundă de transparență. Foarte puține autorități contractante respectă cadrul legal: în cazul primăriilor, doar aproximativ 300 din cele 935 își publică achizițiile, lăsând peste două treimi din administrațiile locale în afara oricărui control public. Și mai grav, chiar și acolo unde raportările există, până la 46% dintre ele sunt incomplete, ceea ce înseamnă că banii au fost cheltuiți, dar datele care ar trebui să dovedească legalitatea și corectitudinea lipesc. În spatele acestor cifre se află grădinițe, școli, spitale și centre culturale – instituții esențiale pentru comunități – ale căror cheltuieli rămân invizibile pentru cetățeni. Astfel, miliarde de lei rămân neraportate sau se pierd anual în zona gri a administrației, unde transparența promisă de lege se transformă într-o iluzie, iar încrederea oamenilor în modul în care sunt folosite resursele publice este pusă la grea încercare.
Miliarde de lei raportați prin Achiziții de Valoare Mică
Raportarea achizițiilor de valoare mică în Republica Moldova a fost lansată oficial la mijlocul anului 2023, ceea ce explică volumul relativ redus de date pentru acel an. Începând cu 2024, sistemul a fost utilizat mai intens, iar valorile estimate au crescut semnificativ, atingând un vârf în 2025 (peste 3,23 miliarde de lei fără TVA). Acest an reflectă cel mai mare volum de achiziții raportate, cu o predominanță clară a înscrierilor validate (statut „Contract”), dar și cu o proporție semnificativă de raportări incomplete (statut „Gol”), care ridică semne de întrebare privind transparența. Pentru anul 2026, datele disponibile acoperă doar o parte a lunii ianuarie, motiv pentru care volumul raportat este mult mai mic și nu poate fi comparat direct cu anii anteriori. Acest context cronologic este esențial pentru interpretarea corectă a graficelor și a valorilor estimate: creșterea din 2024 și 2025 reflectă maturizarea sistemului.
Vezi statistici detaliate ale datelor Raportare Achiziții de Valoare Mică de pe mtender.gov.md
Cine ar trebui să raporteze și cine raportează de fapt
La nivel normativ, 2 939 de instituții publice locale/centrale sunt obligate să raporteze achizițiile de valoare mică. În această categorie intră:
– 554 instituții centrale – ministere, agenții și autorități naționale,
– 2 385 instituții locale – primării, școli, licee, spitale și centre de sănătate.
Lista tuturor instituțiilor statului este disponibilă în Registrul patrimoniului public.
Primăriile sunt un exemplu grăitor. Din cele 935 de primării (conform cec.md) care au obligația de a raporta, doar cca. 300 au făcut-o efectiv. Asta înseamnă că peste 600 de primării nu au transmis nicio informație despre achizițiile lor de valoare mică. În termeni simpli, aproape șase sute de administrații locale cheltuie bani publici prin achiziții de valoare mică fără ca cetățenii să poată vedea cum și pe ce. Pentru o estimare de o medie de 300 000 MDL cheltuiți anual de fiecare primărie pe achiziții de valoare mică, rezultă că aproximativ 180 milioane lei nu sunt raportate și nu pot fi monitorizate.
Menționăm că neraportarea achizițiilor de valoare mică de către primării nu este doar o problemă administrativă, ci are consecințe directe asupra transparenței cheltuielilor instituțiilor sociale aflate în subordinea lor. Majoritatea primăriilor locale din Republica Moldova gestionează, prin bugetele proprii, finanțele grădinițelor, gimnaziilor, liceelor și centrelor de cultură. Aceste instituții au o importanță vitală pentru comunități, fiind locurile unde copiii învață, unde se desfășoară activități culturale și unde se formează viața socială a localităților.
Situația este similară și în cazul instituțiilor medico-sanitare publice. Din cele 301 instituții care ar trebui să raporteze, doar cca. 90 au transmis date. Celelalte cca. 210 lipsesc din sistem. Într-un domeniu sensibil precum sănătatea, unde fiecare achiziție poate însemna medicamente, echipamente sau servicii vitale, lipsa raportării este gravă.
Raportarea incompletă a achizițiilor de valoare mică
Unul dintre cele mai mari neajunsuri ale sistemului de raportare a achizițiilor de valoare mică este lipsa unei confirmări că datele transmise de autoritățile contractante reflectă întreaga realitate. Practic, sistemul colectează ceea ce instituțiile aleg să raporteze, dar nu există un mecanism care să verifice dacă toate procedurile au fost incluse și dacă sumele declarate corespund cheltuielilor reale.
Să luăm un exemplu concret: Autoritatea Contractantă X, în anul 2025, a raportat 9 de proceduri cu o valoare totală de 170 000 lei. La prima vedere, aceste date par clare și complete. Însă sistemul nu oferă nicio garanție că acestea sunt toate achizițiile efectuate de Autoritatea Contractantă în acel an. Este posibil ca alte proceduri să nu fi fost raportate deloc. În lipsa unei verificări independente, cetățenii nu pot ști dacă suma de 170 000 lei reprezintă întreaga cheltuială sau doar o parte din ea.
În esență, problema raportării incomplete transformă transparența într-o iluzie. Cetățenii văd doar o parte din cheltuieli, fără să aibă certitudinea că toate achizițiile sunt incluse. Această lipsă de acoperire totală subminează încrederea publică și lasă loc suspiciunilor privind risipa sau chiar abuzul de fonduri.
Raportarea „deficitară” a achizițiilor de valoare mică
Unul dintre cele mai mari puncte slabe ale sistemului actual de monitorizare a achizițiilor de valoare mică este faptul că o parte semnificativă dintre înscrieri apar cu statut „Gol”. Acest termen nu înseamnă doar o simplă lipsă de date, ci reflectă o raportare deficitară, adică proceduri introduse în sistem fără informațiile esențiale care să le facă verificabile și transparente.
Practic, atunci când o achiziție figurează cu statut „Gol”, cetățenii și instituțiile de control nu au acces la detalii despre valoarea reală sau date ale Operatorului Economic contractat. Este ca și cum ar fi consemnată existența unei cheltuieli, banii au fost cheltuiți, dar urmele lor oficiale transparente lipsesc.
Această raportare deficitară nu este un fenomen marginal. După 2,5 ani de obligativitate, cca. 23% din înscrierile existente au statutul „Gol”. Situația cea mai gravă s-a atestat în trimestrul 1 al anului 2025: peste 45% din înscrieri au statutul „Gol”, ceea ce reprezintă un semnal alarmant de raportare deficitară.
După 2,5 ani de obligativitate, faptul că aproape un sfert din raportări sunt incomplete este un semn de neglijență administrativă. Aceste raportări „Gol” înseamnă că sume importante de bani publici sunt cheltuite fără documentație verificabilă. Din datele prelucrate, rezultă că din cele cca. 3,23 miliarde de lei raportate în anul 2025, aproximativ 1,12 miliard sunt în zona gri și nu pot servi ca informații veridice.
Ce ne arată comparația între monitorizarea la 1,5 și 2,5 ani de raportare
Privind evoluția sistemului de raportare a achizițiilor de valoare mică, diferența dintre momentul de 1,5 ani și cel de 2,5 ani de la începutul raportării, scoate la iveală un adevăr incomod: fenomenul persistă aproape neschimbat. Deși timpul a trecut și obligația legală de raportare a devenit mai cunoscută, discrepanța dintre instituțiile care ar trebui să raporteze și cele care o fac efectiv nu s-a redus semnificativ. Cu alte cuvinte, o bună parte din administrația publică continuă să ignore regulile, iar cheltuielile lor rămân invizibile pentru cetățeni.
La fel de grav este faptul că, și acolo unde raportările există, ele nu sunt întotdeauna complete și nu exista confirmarea că ele reflectă întreaga realitate a cheltuielilor. Procentul ridicat și în creștere de înscrieri cu statut „Gol” arată că problema nu este una accidentală sau rezultatul unor erori tehnice izolate. Este un fenomen sistemic, care reflectă lipsa de responsabilitate și de rigoare în modul în care instituțiile publice își gestionează obligațiile de transparență. Practic, aproape un sfert din achizițiile raportate nu pot fi verificate, ceea ce înseamnă că banii au fost cheltuiți, dar documentele care ar trebui să dovedească legalitatea și corectitudinea acestor cheltuieli lipsesc.
Impactul financiar al acestei situații este major. Valoarea achizițiilor neverificate se ridică la sume suficient de mari încât să zdruncine încrederea publicului în modul în care statul își administrează resursele. Cetățenii au dreptul să știe cum sunt folosiți banii lor, iar atunci când aproape un sfert din cheltuieli rămân în zona gri, suspiciunea de risipă sau chiar de corupție devine inevitabilă.
Astfel, comparația între 1,5 și 2,5 ani nu arată o îmbunătățire, ci confirmă că problema este adânc înrădăcinată în sistem. Fără măsuri ferme și verificări independente, transparența rămâne doar un concept frumos pe hârtie, în timp ce miliarde de lei dispar în zona gri a administrației publice și alte miliarde bune nu sunt raportate deloc.
* Suport tehnic la extagerea și prelucrarea datelor oferit de implicareplus.org