Legea Nr. 131/2015 privind achizițiile publice prevede la Articolului 37, alin. (1) că „Specificațiile tehnice ale bunurilor, lucrărilor şi serviciilor solicitate de autoritatea contractantă vor reprezenta o descriere exactă şi completă a obiectului achiziţiei, astfel încît fiecare cerinţă şi criteriu, stabilite de autoritatea contractantă, să fie îndeplinite”, ceea ce, de foarte multe ori, este interpretat greșit de către autoritățile contractante (în continuare AC) atunci când întocmesc caietele de sarcini. Ori la alin. (7) regăsim următoarea prevedere: „specificaţiile tehnice trebuie să permită oricărui ofertant accesul egal la procedura de atribuire şi nu trebuie să aibă ca efect introducerea unor obstacole nejustificate de natură să restrîngă concurenţa între operatorii economici”.
Analizând caietele de sarcini pentru câteva proceduri de achiziții, constatăm că autoritățile contractante tind să includă specificații tehnice mult prea restrictive, în consecință, îngrădind accesul mai multor agenți economici la procedură. În documentele atașate puteți vedea specificațiile tehnice pentru autoturismele ce urmează a fi procurate de către două autorități contractante. În primul caz observăm că atât dimensiunile, cât și motorizarea, dar și puterea motorului ne indică că, probabil, automobilul ce va fi propus de către agentul economic va fi un Dacia Duster.[1] Situația similară și în cazul nr. 2.[2]
Monitorizând tot mai multe proceduri de achiziționare a autoturismelor, observăm că, de cele mai multe ori, caietele de sarcini nu sunt întocmite corect, iar procedura de licitație este pur și simplu mimată. Atunci când AC decide să procure un autoturism, de ce nu include doar caracteristici cu adevărat semnificative? De ex, au nevoie de o mașină de teren, specificând și garda de la sol (daca este cazul), poate optează pentru una cu un consum minim de carburant, poate contează tipul de motorizare (dar fără a specifica expres câți cp). Luînd în considerare prețul estimativ, operatorii economici vor putea propune mai multe modele de autoturism. În cazul celor două automobile descrise mai sus, cât de importantă este pentru AC dimensiunea acestora? Probabil, dacă caracteristicile tehnice ar fi specificate corect, agenții economici ar putea propune și automobile la care membrii GL ai acestor autorități contractante nu s-au gândit, dar care, de asemenea, ar corespunde necesităților AC?
Este de apreciat că AC nu optează pentru mașini exagerat de scumpe, care ar prejudicia bugetul public, preferând modele la un preț avantajos, însă chiar și în acest caz, dacă criteriul de evaluare aplicat este „cel mai mic preț”, de ce este necesar să îngrădești posibilitatea agenților economici să participe, ori sensul licitațiilor este să alegi oferta cea mai avantajoasă. Mai mult decât atât, noile modificari ale Legii 131 prevăd patru criterii de atribuire, și anume:
a) preţul cel mai scăzut;
b) costul cel mai scăzut;
c) cel mai bun raport calitate-preţ;
d) cel mai bun raport calitate-cost;
Deci autoritățile contractante au posibilitate să organizeze și desfășoare corect procedurile de achiziții publice, optând pentru cea mai potrivită mașină, ținând cont de caracteristici semnificative (și care trebuie, într-adevăr, să apară într-un caiet de sarcini), dar fără a recurge la practici anticoncurențiale.
Este important să menționăm totuși că există cazuri când unele autorități contractante vor decide să procure anumite dispozitive/preparate medicamentoase/piese, etc, indicând clar, exact și detaliat caracteristicile tehnice, dar vor aduce totodată și argumente justificative în acest sens. Astfel de situații însă nu trebuie să conducă la practici anticoncurențiale ori să fie în detrimentul operatorilor economici și contrar prevederilor legislative menționate anterior.
Acest material este realizat în cadrul proiectului ”Using New Media for Civic Engagement and Transparent Elections”, implementat de Transitions Online, în parteneriat cu AGER, din fondurile NED, ale Ministerului Ceh de Externe și Open Society Foundation.