Autoarea: Olga Diaconu

Pentru unele lucrări, Direcția generală mobilitate urbană(DGMU) elaborează proiecte, obține autorizații de construire și cere termene de garanție de minim cinci ani. Pentru altele, chiar de milioane de lei, consideră suficient devizul estimativ și acceptă garanții de doi–trei ani. Aceleași documente de licitație arată cât de diferit poate fi tratată granița dintre întreținere și intervenția asupra structurii.

Potrivit raportului de monitorizare a planului de achiziții pentru 2026, Direcția Generală Mobilitate Urbană (DGMU) a planificat lucrări de infrastructură rutieră și urbană în valoare cumulată de peste 540 de milioane de lei, fără TVA. Este vorba despre străzi, trotuare, parcări, accese în curțile blocurilor, marcaje, poduri și întreținerea căilor de comunicație. Cei mai mulți bani sunt prevăzuți pentru „reparația și întreținerea infrastructurii căilor de comunicație”, 140 de milioane lei, și renovarea trotuarelor, aproape 117 milioane lei. 

Pentru unele lucrări, instituția elaborează documentație de proiect, obține autorizație de construire și cere termene de garanție de cinci ani. Pentru altele, consideră că, asemenea documente nu sunt necesare, întrucât intervențiile s-ar încadra în categoria lucrărilor de întreținere și nu ar modifica structura de rezistență.

Din răspunsul oficial al DGMU către Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă (AGER) citim cum descrie o parte dintre aceste obiective. Am analizat 11 licitații pentru achiziția de lucrări de infrastructură. Analiza nu include lucrări care sunt în mod evident curente și de întreținere, cum ar fi repararea gropilor de pe străzi prin injectare sau acoperirea cu straturi slurry seal. Însă, documentația de licitație pentru eșantionul selectat, inclusiv, reieșind din  răspunsul DGMU, permite compararea directă a mai multor licitații.

1. Regimuri și termene de garanție diferite

2. Ce arată comparația?

Preliminar, putem spune că, analiza documentelor oficiale, emise de aceeași autoritate, nu elucidează criteriile care stau la baza acestei diferențieri între lucrări similare. Printre lucrările fără proiect se numără lucrările de reabilitate pe str. Calea Orheiului și reparația acceselor din curțile blocurilor. Printre lucrările cu proiect se numără reabilitarea trotuarelor și str. Gh. Asachi, Veronica Micle, str. 31 August 1989, parcările. Trei observații rezumă problema:

1. Aceeași denumire, regimuri opuse -p „Reabilitarea” apare atât la str. Calea Orheiului (fără proiect, garanție 36 de luni), cât și la str. Gh. Asachi (cu proiect și autorizație, garanție 60 de luni). Ambele sunt intervenții pe stradă, în oraș; una e tratată drept întreținere, cealaltă drept lucrare care necesită proiect.
2. Eticheta nu prezice garanția – Lucrarea numită „reparație capitală a trotuarelor” (aproape 40 de milioane de lei) are o garanție de doar 36 de luni, deși Codul urbanismului cere minimum 5 ani pentru lucrări capitale. 
3. „Curent” chiar și acolo unde există proiect – Lucrările de pe str. Veronica Micle sunt anunțate ca „lucrări curente de amenajare”, deși, potrivit răspunsului DGMU, au certificat de urbanism, documentație de proiect (nr. 3745) și autorizație de construire (AC-0002456). Eticheta „curente” din denumirea procedurii nu reflectă, deci, în mod fiabil regimul tehnic real.

3. Criteriul legal: unde se termină întreținerea

Codul urbanismului și construcțiilor (nr. 434/2023, în vigoare din 30.01.2025) definește reparațiile capitale drept lucrări de refacere, modernizare și/sau înlocuire a elementelor constructive, inclusiv reparația structurii de rezistență și lucrările de consolidare, executate obligatoriu „în baza documentației de proiect”, le asociază un termen minim de garanție de 5 ani. Reparațiile curente vizează părțile vizibile (finisaje, straturi de uzură) și se pot face pe baza unei documentații tehnice simple.

Deci, dacă intervenția atinge structura de rezistență sau presupune consolidare, ea este capitală, cere proiect și minim 5 ani de garanție. Astfel, clasificarea DGMU pentru lucrări nu pare foarte coerentă. „Reparația capitală a trotuarelor” este tratată ca lucrări curente, și se cere un termen de garanție de doar 36 de luni. Reabilitarea străzii Calea Orheiului, care presupune înlocuirea unor plăci din beton și alte lucrări în esență capitale este tratată ca o lucrare curentă, și se solicită un termen de garanție de doar 36 luni («Lucrări curente» de 62 de milioane de lei și reabilitare fără proiect pe Calea Orheiului). Pentru unele lucrări, calificate ca și curente, cum sunt cele de amenajare a terenurilor adiacente str. V. Micle (A. Pușkin – Armenească), a fost elaborat proiect, dar termenul de garanție este tot de doar 36 de luni. În realitate, și aici, caietul de sarcini sugerează că este vorba despre lucrări capitale.

4. Ce spun caietele de sarcini: eticheta contra conținutului

Am confruntat denumirea fiecărei proceduri cu lista efectivă de lucrări din caietul de sarcini. În mai multe cazuri,  calificarea dată de DGMU nu reprezintă conținutul tehnic, iar termenul de garanție nu corespunde naturii lucrărilor.

Reparații „curente” care rezidesc drumul. La accesele din curțile blocurilor, procedura este numită „reparații curente”, dar caietul prevede frezarea a 10 cm de beton asfaltic uzat, un strat de fundație nou din piatră spartă, straturi noi de beton asfaltic și borduri așezate pe fundație de beton. Aceasta este o refacere a structurii îmbrăcămintei, cu cea mai scurtă garanție dintre toate, 24 de luni.

Amenajare „curentă” care toarnă beton structural. La str. Veronica Micle, mențiunea este „lucrări curente de amenajare”, însă caietul prevede beton turnat C30/37 în fundații și socluri, cu cofraje, jgheaburi din beton armat, pavaje noi și terasamente, adică elemente constructive noi. DGMU a obținut pentru această lucrare certificat de urbanism, proiect și autorizație de construire.

„Reparație capitală” cu garanție sub minimul legal. Caietul de sarcini pentru reparația capitală a trotuarelor descrie demontarea pavajului, decaparea structurii de fundație și circa 6.700 m³ de fundație nouă, adică o reconstrucție. Dar garanția cerută este de doar 36 de luni, sub minimul de 5 ani pe care Codul îl prevede tocmai pentru lucrări capitale.

Lucrări calificate corect ca și capitale. La str. Gh. Asachi („reabilitare”) și la caldarâmul de pe str. 31 August 1989 („amenajare teren”), caietul de sarcini include fundații noi, hidroizolație, beton armat, drenaj, deci se potrivește cu regimul aplicat cu privire la proiect, autorizație și garanție de cinci ani. Ele arată că DGMU poate încadra coerent o lucrare atunci când alege să o facă.

5. De fapt, care este diferența dintre lucrările cu proiect de cele fără?

Din documente se pot desprinde câteva criterii aparente după care se decide dacă pentru o lucrare se elaborează sau nu proiect, dar niciunul nu se aplică consecvent.

Zona protejată. Obiectivele din zone cu valoare istorică (Veronica Micle, str. 31 August 1989) au proiect și au fost coordonate cu Ministerul Culturii. Aici, proiectul pare cerut de regimul de protecție, nu de amploarea structurală a lucrării.

Denumirea „construcție”. Parcările sunt încadrate drept „amenajare” sau „construcție capitală” au proiect, autorizație de construire și garanție de 5 ani. Reabilitarea unei îmbrăcăminți rutiere pe str. Calea Orheiului nu are nici unul dintre acestea. 

Importanța arterei. Pentru str. Gh. Asachi, DGMU justifică proiectul prin importanța arterei și starea de degradare. Însă, exact aceleași argumente sunt folosite pentru str. Calea Orheiului, arteră magistrală de intrare în oraș, unde proiectul nu a fost elaborat. 

DGMU proiectează când alege. DGMU elaborează proiecte atunci când consideră necesar. Planul include explicit „modernizarea intersecțiilor, inclusiv proiectări”, semafoare „inclusiv elaborarea proiectelor”, „studii specializate și proiectări” pentru canalizarea pluvială, „proiectarea și amenajarea unor parcări” și chiar o linie de sine stătătoare de „servicii de proiectare” de 12,5 milioane de lei. 

6. Ce efecte are clasificarea lucrărilor? 

Prin clasificarea drept „curent”, DGMU renunță voluntar la o protecție pe care legea i-o oferă. Dacă o lucrare în esență capitală este procurată ca „reparație curentă”, termenul de garanție de minim 5 ani, prevăzut de legislație, nu se mai aplică. În toate cazurile analizate tratate ca fiind curente, termenul de garanție rămâne sub cinci ani, deși unele dintre lucrări (reabilitarea Căii Orheiului, reparația capitală a trotuarelor, amenajarea de pe str. V. Micle) au, prin conținutul lor, caracter capital. 

Un termen de garanție scurt reduce și stimulentul de a construi durabil. Antreprenorul care știe că răspunderea lui se stinge după trei ani are mai puține motive să folosească materiale și soluții gândite pentru un ciclu lung de exploatare. Pentru infrastructura publică, lipsa proiectului înseamnă lipsa unui reper verificabil. Fără documentație de proiect, nu există o soluție tehnică publică față de care execuția să poată fi confruntată, iar deciziile despre ce se repară, ce se înlocuiește și în ce cantități pot fi luate în timpul execuției. Efectul pe termen lung este un cost mai mare pentru bugetul public.

Acest material este realizat în cadrul proiectului ”Banii Publici sunt și Banii Mei!”, implementat de Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă AGER cu susținerea financiară din partea National Endowment for Democracy (NED).