Primăria orașului Ialoveni a lansat o licitație pentru lucrări de reparație capitală a drumurilor din mai multe sectoare ale orașului (ocds-b3wdp1-MD-1778741446353). Licitația este împărțită în două loturi, fiecare estimat la 11 milioane lei fără TVA, iar valoarea totală ajunge la 22 milioane lei.

O analiză mai atentă a documentației arată însă câteva semnale de risc. Cele mai importante țin de termenul de garanție, vizita obligatorie la șantier, cerințele de calificare și criteriul de evaluare a ofertelor. 

Garanție de 3 ani pentru reparații capitale: cel mai grav semnal de risc

Primul semnal de alarmă apare la termenul de garanție. Din anunțul de participare reiese că perioada de garanție solicitată este de 3 ani, deși lucrările sunt descrise ca lucrări de reparație capitală. Codul urbanismului și construcțiilor prevede un termen minim de garanție de 5 ani pentru lucrările de construcții capitale. Prin urmare, o garanție de 3 ani este incompatibilă cu regimul juridic aplicabil unor lucrări de reparație capitală. 

Pentru cetățeni, acest detaliu tehnic are o consecință foarte concretă. Dacă drumul se deteriorează după trei ani, cine suportă costurile? Antreprenorul sau, din nou, bugetul local?

Garanția nu este o formalitate. Ea este una dintre puținele pârghii prin care autoritatea poate obliga constructorul să răspundă pentru calitatea lucrărilor după recepție. Cu cât perioada de garanție este mai scurtă, cu atât mai repede riscul se întoarce la beneficiar, adică la comunitate. În forma actuală, documentația ar trebui corectată astfel încât toate documentele licitației să prevadă clar minimum 5 ani garanție pentru lucrările de reparație capitală.

Referințe legislative depășite și confuzie privind răspunderea pentru vicii ascunse

Documentația invocă Legea nr. 721/1996 privind calitatea în construcții în legătură cu răspunderea antreprenorului pentru vicii ascunse. Această lege nu mai e în vigoare de un an și jumătate, fiind înlocuită de Codul urbanismului și construcțiilor. Totodată, referirea la răspunderea antreprenorului pentru vicii ascunse nu poate înlocui termenul minim de garanție prevăzut de lege. Regimul viciilor ascunse este distinct de obligația de a acorda garanția legală pentru lucrările executate.

Vizita la șantier: informare utilă sau filtru de acces?

Un alt indicator de risc este cerința privind vizita la șantier. Documentația solicită certificat de vizită a șantierului și de examinare a obiectului achiziției. Vizita trebuie coordonată obligatoriu cu autoritatea contractantă, prin e-mail sau telefon, în perioada clarificărilor.

Vizita la amplasament poate fi utilă. Operatorii economici trebuie să vadă starea reală a terenului, accesul, vecinătățile, problemele de scurgere a apelor, eventualele rețele sau obstacole. Problema apare atunci când vizita devine o condiție obligatorie de participare și este confirmată printr-un certificat controlat de autoritatea contractantă. Într-un astfel de caz, vizita nu mai este doar un instrument de informare și monitorizare, ci poate deveni un filtru administrativ.

Spre exemplu, unii operatori pot obține mai ușor accesul, alții mai greu. Unii pot primi explicații suplimentare la fața locului, alții nu. Dacă informațiile discutate în timpul vizitelor nu sunt publicate ulterior pentru toți participanții, se creează asimetrie de informație.

O formulare mai corectă ar fi fost ca vizita să fie permisă și recomandată, dar nu transformată într-o condiție eliminatorie. Dacă autoritatea consideră că vizita este indispensabilă, atunci ar trebui să organizeze sesiuni transparente și să facă publice toate întrebările și răspunsurile oferite la fața locului.

Cerințe de calificare: prag financiar ridicat, lichidități obligatorii și experiență demonstrată

Documentația impune operatorilor economici o serie de condiții care pot limita numărul participanților. Printre acestea se numără obligația de a demonstra o cifră de afaceri medie anuală de cel puțin 26 de milioane de lei în ultimii trei ani, precum și disponibilitatea unor mijloace financiare lichide sau a unor resurse confirmate în valoare de minimum 12 milioane de lei.

De asemenea, ofertanții trebuie să prezinte contractele individuale de muncă pentru personalul  propus în cadrul proiectului, cerință care presupune divulgarea unor documente suplimentare încă din etapa de calificare.

Documentația include mai multe cerințe de calificare care, luate separat, pot fi justificate. Pentru lucrări de drumuri este firesc să se ceară experiență, utilaje, personal calificat, acces la laboratoare și documente privind materialele utilizate. În cazul de față, suma cerințelor poate îngusta concurența. Cu cât mai multe filtre rigide sunt puse înainte de evaluarea ofertelor, cu atât mai puține companii ajung efectiv să concureze. Iar o competiție redusă înseamnă, de regulă, prețuri mai puțin competitive și risc mai mare de contractare cu un cerc restrâns de operatori.

Prețul cel mai scăzut: un criteriu simplu, dar riscant pentru lucrări durabile

Un alt tipar de risc este criteriul de evaluare ales – prețul cel mai scăzut. Acest criteriu nu este ilegal. Problema este că, atunci când autoritatea folosește exclusiv criteriul „prețul cel mai scăzut”, ea verifică doar dacă ofertantul trece pragurile minime. Nu poate puncta suplimentar o ofertă care promite o durată de viață mai lungă sau materiale cu performanță superioară.

Un drum poate fi mai ieftin la momentul contractării și mai scump, pe termen lung, dacă începe să se deterioreze rapid. Diferențele dintre o lucrare bună și una mediocră nu se văd întotdeauna la recepție. Ele apar peste un an, doi sau trei: fisuri, denivelări, tasări, gropi, margini rupte, scurgere defectuoasă a apelor.

Pentru lucrări de drumuri, o alternativă mai bună ar fi fost utilizarea criteriului „cel mai bun raport calitate-preț” sau „cel mai bun raport calitate-cost”. Aceste criterii permit autorității să evalueze oferta pe mai multe dimensiuni, nu doar pe preț. De exemplu, o parte din punctaj ar putea merge către preț, iar o altă parte către calitatea tehnică și durabilitatea lucrării.

Achiziții durabile: drumuri mai rezistente, costuri mai mici pe termen lung

Licitația de la Ialoveni arată aceeași problemă observată și în alte proceduri de infrastructură: documentația nu este suficient de orientată spre performanță și durabilitate. În achizițiile moderne de drumuri nu este suficient să cumperi metri pătrați de asfalt sau metri cubi de piatră spartă. Autoritatea ar trebui să cumpere un rezultat: un drum care rezistă, care se întreține mai ușor, care nu produce costuri repetate pentru buget și care afectează cât mai puțin mediul.

Standardele de achiziții durabile pot ajuta exact aici. Ele permit autorității să se uite la costul întregului ciclu de viață, nu doar la prețul inițial. Un strat de uzură mai scump, dar mai rezistent, poate fi mai avantajos decât o soluție ieftină care se degradează repede. Un sistem mai bun de scurgere a apelor poate preveni deteriorarea prematură a drumului. Un conținut minim de material reciclat poate reduce consumul de resurse noi și volumul deșeurilor. Cerințele privind managementul de mediu și securitatea muncii pot reduce riscurile pe șantier.

Licitația lansată de Primăria Ialoveni nu trebuie privită izolat. În monitorizările anterioare ale procedurilor de drumuri, inclusiv ale celor organizate de ANDSA, au fost observate tipare similare: accent exclusiv pe prețul cel mai scăzut, lipsa indicatorilor de performanță, cerințe de calificare apropiate de limitele restrictive și utilizarea limitată a criteriilor de durabilitate. Aceste elemente nu demonstrează automat favorizarea unui operator. Dar ele arată un mod de achiziție care pune accent pe conformarea formală și pe preț, nu pe calitatea pe termen lung.

În concluzie, miza nu este doar cine câștigă licitația, dar dacă drumurile reparate din bani publici vor rezista suficient de mult pentru ca investiția să merite. Pentru locuitorii din Ialoveni, un drum bun nu înseamnă doar asfalt turnat în 2026. Înseamnă un drum care rămâne funcțional și sigur ani la rând. Iar acest rezultat depinde nu doar de constructor, ci și de modul în care autoritatea publică gestionează licitația.

Acest material este realizat în cadrul proiectului ”Banii Publici sunt și Banii Mei!”, implementat de Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă AGER cu susținerea financiară din partea National Endowment for Democracy (NED).